RATI'UNE, (2, 3) raţiuni, s.f. 1. Facultatea omului de a cunoaste, de a gândi logic, de a înţelege sensul si legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoasterii, caracterizată prin faptul că operează cu noţiuni, judecăţi si raţionamente. 2. Temei, motiv, justificare. ◊ Raţiune de stat = principiu în baza căruia o autoritate de stat ia unele măsuri de interes general, trecând peste interesul particular. ◊ Expr. Raţiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică, motivează existenţa (unui lucru). 3. (Mat.) Raţie (2). [Pr.: -ţi-u-] - Din lat. ratio, -onis.
Sursă : DEX'98 (40553)  - bogdang

Raţiune ≠ nebunie
Sursă : Antonime (72348)  - siveco

RATI'UNE s. 1. v. minte. 2. v. inteligenţă. 3. v. jude-cată. 4. gândire, intelect, înţelegere, judecată, minte, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede.) 5. judecată, minte, (rar) cunostinţă, (pop. si fam.) glagore, (înv.) rezon. (O ~ normală.) 6. judecată, minte, raţionament, (înv.) socoătă, socoteală, socotinţă. (Are o ~ sănătoasă.) 7. chib-zuială. 8. v. justificare. 9. v. rost. 10. v. semnificaţie. 11. v. cauză.
Sursă : Sinonime (204938)  - siveco

raţi'une s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. raţi'unii; (motive) pl. raţi'uni
Sursă : DOR (276479)  - siveco

RATI'UN//E ~i f. 1) Facultate umană a omului de a gândi si de a înţelege sensul si relaţiile dintre fenomene; judecată; minte; intelect. 2) Explicaţie a unei acţiuni sau stări. [Sil. -ţi-o-] /<lat. ratio, ~onis
Sursă : NODEX (350492)  - siveco